marți, 3 iunie 2014

Cum Să Respirăm Corect Când Cântăm La Saxofon






     Înainte de a  deveni familiarizat cu modul în care simţi muştiucul saxofonului în gura ta, trebuie să discutăm despre  controlul respirației . Când  ai suflat pentru prima dată în saxofonul tău sau ai văzut pe altcineva care suflă şi scoate sunete minunate auzului  ai observat că este nevoie de un efort și finețe pentru a împinge aer în mod corespunzător prin intermediul muştiucului în saxofon.

    Odată ce ai început să înveţi să cânţi şi doreşti să ai în repertoriul tău  mai multe piese, va trebui să știi cum să controlezi  repiraţia și  cum să te sprijini de ea pentru a  interpreta uşor şi eficient o melodie la saxofon.
     Respiraţia se divide în două elemente:
1.    inspiraţie
2.    expiraţie

1.    Inspiraţia este momentul în care tragem aer în plămâni şi trebuie făcută scurt repede şi fără zgomot prin colţurile gurii.
2.    Expiraţia este momentul în care împingem - suflăm aer inspirat, în muştiuc. Expiraţia trebuie să fie de durată lungă, după necesitate pentru a folosi cantitatea de aer suflat egal (cu fraza muzicală) și cu  durata valorilor de note (o notă întregă sau mai multe).

    Inspiraţia şi expiraţia trebuie făcută cu o deosebită atenţie. Cantitatea de aer inspirat trebuie să fie egală cu fraza muzicală. Dacă este mai mare se produce oboseală, iar dacă este mai mică provoacă simptome de sufocare prin efortul depus de tine ca instrumentist.
     Dacă nu acorzi  atenție la modul cum respiri în timp ce cânţi la saxofonul tău şi înveţi să respiri incorect, acest lucru va face mai grea interpretarea  deplină şi corectă a melodiilor, notele  mai mari nu sunt atacate în mod eficient şi în acest fel interpretarea ta va avea de suferit.
     Vei observa că atunci când respiri în mod normal şi sufli în muştiucul saxofonului  pentru a produce un sunet consistent  trebuie să înveți si să respecţi  anumite tehnici cum să respiri  în mod corespunzător în timp ce cânţi.


     1. Asigură-te că gâtul este deschis .

     Nu trebuie să utilizezi corzile vocale. Epiglota (omuşorul) să fie deschis pentru a permite aerului să curgă din  interiorul tău cu relativă u
șurinţă. Fă acest lucru prin a spune AH, AH , AH, AH . Trebuie să simți  cât de deschis  este gâtul pentru a permite aerului să ajungă din gură în muştiuc ca să vibreze ancia şi astfel sunetul să fie produs.

       2 . Inspiră adânc trăgând  aer de la diafragmă (abdomenul se extinde, se umflă)
       3. Expiră complet folosind  aerul pentru a crea un sunet complet , muşchii abdomenului revin la normal.
       4. Nu încerca să controlezi aerul creat astfel
       5. Respiraţi adânc din nou repetând procesul.

        Este important să împingi aerul format astfel  și să respiri în  felul acesta  în mod corespunzător. Trebuie să te antrenezi pentru a respira în timp ce cânţi. Mulţi dintre noi nu sunt obișnuiți cu o respira
ție din diafragmă numită si respiraţie abdominală.

       Când nu cânţi la saxofon, trebuie sa practici constant acest tip de respiraţie abdominală din diafragmă  inspirând (trăgând aer)  şi expirând (împingând aer), folosind stomacul, mărindu-l prin extensie la inspiraţie si aducându-l la mărimea normală atunci când impingem aerul în muştiuc. (Păstrează muşchii abdominali puternici, în orice moment).

       Exerciţiu:

       1. Respiră adânc pe nas, fără a ridica umerii
și împinge  abdomenul în față
       2. Expiră împingând aerul pe nas şi folosind diafragma pentru a împinge aerul din corpul dumneavoastră .

       Practică acest exerciţiu ceva timp, chiar de 3 ori pe zi deoarece pentru a întări şi  consolida diafragma este nevoie de timp. Ai nevoie de o diafragmă puternică pentru a acoperi durata notelor întregi, a notelor înalte
și a termina cu brio frazele muzicale ale cântecelor  mai intense .

      Pe măsură ce o să te  obi
șnuieşti  cu o respirație corectă  abdominală din diafragmă, ai neapărat  nevoie pentru a afla cum să controlezi cel mai bine tot fluxul de aer necesar interpretării.
      Da, butoanele de pe saxofon joacă un rol în gestionarea şi conducerea aerului cu ajutorul instrumentului, însă TU, cel care înveţi să cânţi poţi contribui cel mai bine la cest control, prin practica acstor exerciţii şi respectarea sfaturilor si ordinea paşilor pentru o respiraţie corectă.
      Respirația este o parte esențială atunci  când înveţi să cânţi la saxofon. Mulţi
începători încercă să se concentreze asupra acestui aspect împingând aerul din gură folosind obrajii lor.  Cu toate acestea,  un mod de respiraţie corectă atunci când  înveţi să cânţi la saxofon, înseamnă a te asigura că fluxul de aer format  este controlat de micii muşchi (abdominali) .
      Dacă simți că foloseşti muşchii obrajilor pentru a împinge aerul (ca în fluierat) sau simţi  gâtul încordat, NU este bine,  şi probabil că nu foloseşti  diafragma suficient.
      Pentru a vedea şi simţi ce înseamnă a împinge  aer de la diafragmă, deschide gura larg și expiră forţat prin împingere încordând muşchii abdominali. Vei
lua o mulţime de aer fără să te bazezi pe gât sau mu
șchii obrajilor. Odată ce te vei obişnui cu acest mod de a respira va fi pentru tine  ca o  joacă cu sprijin aerian adecvat şi va deveni o a doua natură pentru tine atunci când cânţi la saxofon.
      Acum, să nu mă înţelegeţi greşit, muşchii faciali (ai obrajilor) și muşchii gâtului  joacă şi ei un rol important când învăţăm să cântăm la saxofon . De exemplu, muşchii obrajilor trebuie să fie folosiţi în a obține o tehnică impecabilă de suflat în muştiuc (numită Embouchure sau ambajur, care va fi învăţată în lecţiile viitoare) și mușchii gâtului sunt indispensabili atunci când începe  emiterea tonalităţilor  în registrul înalt acut. Dar pentru un ton bun solid în octava "normală" , 2 și jumătate de la saxofon ai nevoie pentru a respira liber de la diafragmă cu gâtul deschis, relaxat și obrajii traşi.


Sfaturi
- nu încerca să tensionezi  tot corpul în timpul respiraţiei. Stai relaxat în timp ce încordezi muşchii abdominali în expiraţie.
- dacă aveți probleme cu împingerea în sus a aerului de la diafragmă, încercați același lucru  repetând exerciţiul de respirație  fără saxofon până când vă simțiți confortabil.
       Odată ce ai ajuns să stăpâneşti acest mod de a controla respiraţia împingând aerul cursiv în saxofon, poti să treci la etapa următoare, la controlul respiraţiei cu ajutorul limbii, deoarece limba ta este un instrument foarte valoros în controlul sunetului pe care îl face saxofonul tău. În timp ce respiraţia este utilizată pentru a crea sunetul, limba determină modul în care sunetul este articulat sau gestionat.
      NOTĂ: O altă metodă avansată de respiraţie este respirația circulară. Respirația circulară este o tehnică utilizată de către interpreţii avansaţi pentru a produce un sunet continuu, fără întrerupere. Acest lucru este realizat prin respirație pe nas în timp ce împingând în același timp aerul prin gură, aerul  fiind depozitat în gură cu participarea muşchilor  faciali.
Kenny G  a folosit respiraţia circulară pentru a susţine şi emite nota MI bemol 45 de minute si 47 de secunde!
Dar despre toate acestea şi mai multe într-o lecţie viitoare.

Toate cele bune !

2 comentarii:

  1. Mulțumesc foarte mult pentru amabilitatea de a ne da sfaturi bune.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc foarte mult pentru amabilitatea de a ne da sfaturi bune.

    RăspundețiȘtergere